poartă amprenta unui peisaj comun: păduri dese şi întinse ce acoperă un
relief puţin accidentat, dar masiv, văi cu ape abundente, podgorii ce sclipesc
în lumina soarelui şi mai ales vestigiile unui ev mediu pe care le întâlneşti
aproape în fiecare localitate.
Dacă Lorena a luat naştere în 843, în urma destrămării imperiului lui
Carol cel Mare(partea centrală a acestuia aparţinând Lotharingienilor), Alsacia
s-a constituit în partea estică a acestuia, la contactul dintre lumea francilor
şi cea a germanilor.
Mulţimea şi diversitatea atracţiilor pe care le oferă peisajul alsacian
ne fac să abordăm cu greu un anume traseu, care să întrunească asentimentul
tuturor celor ce vor dori, ca şi noi, să cunoască această minunată lume.De
aceea, acum, spre deosebire de incursiunea pe care am făcut-o pe „Drumul
vinului” vom iscodi, în cele ce urmează, câteva dintre peisajele specifice
alsaciene.
Lumea Vosgilor
Culmile Vosgilor se întind paralel cu valea Rhinului pe mai bine de 170
de kilometri, de la sud, unde sunt izvoarele Moselei şi ale Saonului, până la
Valea Lauter, în nord, dincolo de care se află Culmile Pfalzerwald din
Germania. Aceşti munţi vechi, de vârstă hercinică, sunt alcatuiţi în sud din
roci mai dure( granite şi porfire), ceea ce le conferă o înălţime mai mare:
Grand Belton are 1424 m, iar în nord, renumita gresie roşie de Vosgi, mai puţin
rezistentă la eroziune, ce formează culmi uşor netezite, joase: Dannon – 1009
m, Zorm – 608 m, Windstein – 356 m. Acoperiţi de o pădure masivă de fag în
amestec cu brazi, la peste 400 m altitudine, şi pini, mai sus de 700m
altitudine, acest ţinut formează Parcul Natural al Vosgilor de Nord. Printre
atracţiile acestui parc, numeroase lacuri, dintre care Gerardmer este cel mai
întins(115 ha), iar Lacul Alb – cel mai adânc(72m), oferă călătorului un peisaj
reconfortant. Am traversat pădurea vosgiană, plecând de la Haguenau spre
Bitche, pe un drum regional de o calitate excepţională. Impresia unui „tunel
verde”, pe care o ai mai bine de 20 km, începând de la Gudershoffen spre
nord-vest, mi-a rămas pentru totdeauna în memorie. Din loc în loc, luminişuri
cu ierburi abundente, izvoare minerale( la Niederbronn les Bains apa minerală
Cedric), castele şi cetăţi semeţe(Wintersberg, Wasenbourg, Falkenstein,
Waldeck) sau stânci pitoreşti, cu forme ciudate( Ramstein, Stâncile celor 12
apostoli, cunoscute sub acest nume încă di evul mediu – o asemănare cu relieful
ciudat din Călimanii noştri, numit tot aşa în secolul nostru).