Continetu Africa

Continentul rasei negre

Continentul contrastelor

Africa este al –III‑lea continent ca mărime al Pământului având o suprafaţă de aproximativ 30 milioane km² , traversat de Ecuator, cele 2 tropice (Racului – 23º 30' latitudine nordică şi Capriconului – 23º 30' latitudine sudică) şi de meridianul zero.

Limita faţă de Europa urmăreşte strâmtoarea Gibraltar (13 km) şi ţărmul sudic al Mării Mediterane, cu 2 golfuri importante: Sirta Mare şi Sirta Mică.

Limita faţă de Asia începe de la Canalul Suez, trece prin Marea Roşie, strâmtoarea Bab‑el‑Mandeb şi Golful Aden.

În est se află Oceanul Indian, cu un ţărm foarte regulat, lipsit aproape complet de golfuri şi insule. Singura peninsulă importantă este cea a Somaliei ce pătrunde adânc în ocean, limitând spre sud Golful Aden. Cea mai mare insulă, despărţită de continent prin strâmtoarea Mozambic (şi una din cele mai mari insule de pe glob, ocupând locul IV) este Madagascar, cu o suprafaţă de peste 580000 km² .

În vest, ţărmurile Africii sunt scăldate de apele Oceanului Atlantic. Cel mai mare golf african, ce se deschide larg spre Atlantic este cel al Guianeei, separat de delta fluviului Niger în Golful Benin, situat în vest, şi Golful Biafra, în est. Aproape de ţărmul african se găsesc insulele Canare (Spania) şi ale Capului Verde.

Extremităţile continentului african sunt:

ü La Nord – Capul Blanc – 37º 21'

ü La Est – Capul Guardafului – 51º 23'

ü La Sud – Capul Acelor - 34º 51'

ü La Vest – Capul Verde - 17º 32'

Africa reprezintă un bloc continental masiv, cu un contur puţin articulat, lipsit de golfuri.

Ţărmul spre Atlantic este rectiliniu iar în faţa sa valurile au ridicat o barieră de nisip. În Golful Guineei, cordoanele de nisip barează în spatele lor lagune.

Forma tipică a reliefului Africii, mai puţin variat ca al altor continente este podişul tabular întins. Altitudinea medie a continentului este de 700 m iar altitudinea maximă a continentului este de 5895 m (Vârful Kilimanjaro).

Africa poate fi împărţită în trei grupe, astfel deosebim Africa joasă (Sahara, Sudan, Guineea şi Depresiunea Zair) cu altitudinea mai mică de 500 m , Africa înaltă (Abisinia şi Somalia) şi Africa de Sud, constituită din podişuri înalte de peste 1000 m. Doar sistemul montan al Atlasului este format prin cutare, restul munţilor africani reprezentând mari zone de grupa atât marginile înălţate ale Marelui Graben Est-african (Podişul Abisiniei şi Podişul Somaliei) cât şi munţi, podişuri ridicate tectonic (Ahaggar, Air, Tibesti) şi horsturile ( Munţii de Cristal şi Munţii Scorpiei). De formarea Marelui Graben Est-african sunt legate puternice erupţii vulcanice, care au dat naştere vulcanilor Kilimanjaro – 5195 m şi Elgon ‑ 4322 m.

Depresiunile sunt largi şi limitate de praguri: Kalahari, Zair, Ciad, Niger precum şi cele din Sahara.

Câmpiile sunt restrânse şi de scufundare recentă (Senegalului, Guineei Superioare, Mozambicului şi Somaliei).

Africa este continentul cu clima cea mai caldă de pe glob, cu o zonă de climă ecuatorială ( cu temperaturi medii anuale având variaţii sezoniere reduse şi cantităţi mari de precipitaţii), 2 zone de climă subecuatorială, 2 zone de climă tropicală cu precipitaţii extrem de reduse ( între 50-150 mm anual) şi 2 zone subtropicale ( cu 2 sezoane opuse – umed şi secetos).

Temperatura cea mai ridicată + 58º C s-a înregistrat la Azizizah (Libia) la 13 sept. 1922.

Valorile termice de peste 40º C sunt frecvente în întreaga Sahară.

Clima ecuatorială este cea mai umedă climă şi o întâlnim de o parte şi de alta a Ecuatorului până la 5ºC latitudine nordică şi sudică.

Clima subecuatorială se întinde între 5ºC 18ºC latitudine nordică şi sudică. Încălzirea puternică din timpul verii a uscatului atrage masele de aer dinspre ocean, prelungind Alizeul de SE, iar iarna predomină Alizeul de NE, uscat.

Clima tropicală este o climă de deşert şi semideşert. Aceasta ocupă zona tropicelor, între 18º C şi 25º C latitudine nordică şi sudică. În partea de nord se găseşte cel mai întins deşert al lumii, Sahara, cu 8,8 milioane km². Caracteristica acestui climat este dată de diferenţele termice mari între zi şi noapte, dar mai ales de absenţa îndelungată şi neregularitatea ploilor.

Clima mediteraneană ocupă extremităţile continentului care stau sub influenţa periodică a maselor de aer temperat. Se caracterizează prin veri aride şi ierni ploioase, când bat vanturile de vest.

Lacurile cele mai importante, jalonate pe linia Marelui Graben Est-african, lacuri tectonice ce au apă dulce sunt Victoria (cel mai mare lac al Africii), Malawi, Edward, Mobutu Sese Seco, Turkana, Kivu, Tana. Doar Lacul Ciad este cu apă sărat, el fiind puţin adânc şi într‑o zonă aridă.

Cel mai adânc lac al Africii este Tanganyika cu aproximativ 1435 m , el ocupând locul 2 pe glob.

Cele mai importante fluvii ale Africii sunt Nilul (cel mai lung fluviu al lumii), Zair, Niger, Zambezi, Orange, Limpopo, Senegal.

Nilul izvorăşte din apropierea Ecuatorului. Izvorul său este considerat râul Kagera. Cursul Nilului este orientat S‑N, traversând 3 zone climaterice ( ecuatorială, subecuatorială şi tropicală). Datorită acestui fapt debitul Nilului variază de la 500 m³/s pe timp de iarnă până la 7000 m³/s în timpul verii. Principalii afluenţi ai Nilului sunt Nilul Albastru şi Atbara, din podişul Ethiopiei. Nilul se varsă în Marea Mediterană printr‑o deltă. Este singurul curs de apă care traversează deşertul Sahara.

Congo (Zair) ocupă primul loc pe continent prin suprafaţa bazinului de 3,6 milioane km² şi un debit mediu de 50000 m³/s. Este un fluviu tipic ecuatorial, cu un regim constant şi cu numeroase cascade (cascadele lui Stanley şi Livingstone). El se varsă în Oceanul Atlantic printr‑un estuar lung de 17 km.

Zambezi, cu un regim tipic subecuatorial, este cel mai important fluviu din sudul Africii ( 2600 km şi un bazin de 1,3 milioane km²) se varsă în Oceanul Indian printr‑o deltă. După confluenţa cu râul Cuando formează cascada Victoria.

Datorită multitudinii de zone climaterice întâlnite pe continentul african vegetaţia este şi ea foarte diversificată. Astfel întâlnim pădure ecuatorială, savană, stepă tropicală, deşerturi tropicale precum şi vegetaţie mediteraneană.

Pădurea ecuatorială ocupă 8% din suprafaţa Africii. Datorită precipitaţiilor abundente şi temperaturilor ridicate vegetaţia creşte tot timpul anului, determinând cea mai mare bogăţie de specii arboricole de pe glob.

Savana ocupă 40% din suprafaţa Africii. Vara ierburile se usucă şi se pot aprinde cu uşurinţă de la soare. În lungul fluviilor apar pădurile galerii.

Deşerturile tropicale (Sahara şi Namib) au o vegetaţie foarte rară (ierburi scunde şi arbuşti) şi doar în oaze apar palmieri (curmali).

Vegetaţia mediteraneană este reprezentată în Africa printr‑un tufăriş spinos şi prin păduri de stejar şi cedrii în munţi.

Nicu fauna Africii nu este săracă. Aici întâlnim o multitudine de vieţuitoare. Astfel aici trăiesc diferite specii de maimuţe, de păsări cu penaj viu şi divers colorat, erbivore de talie mare, carnivore puternice, rozătoare, reptile, insecte felurite, precum şi dromaderul.

Se pot enumera: zebre, girafe, cimpanzei, gorile, lemurieni, struţi africani, păuni africani, boa madagascarienis, iguana, lei, elefanţi, okapi, bivol cafric, varanul de Nil, şarpele african de ouă, pasărea fantomă, găinuşa perlată, păsări de nectar, sfrâncioc albastru ( numai în Madagascar), şoarecele‑elefant, liliacul Egiptean, pangolinul uriaş, pangolinul de stepă, porcul ţepos, câine sălbatic african, mangusta, hiena brună, hiena pătată, ghepardul, viezure cu agăţători, porc furnicar, antilopa palidă, kudu mic, nyala, bivolul african cu cafre, antilopa vacă, antilopa gnu, gazela damă, gazela dorcas, oaia cu coamă, rinocerul cu bot ascuţit , rinocerul cu bot lat, macacul‑urs, lemur catta (Madagacar), maimuţa cu degete (Madagascar), mandrili, maimuţe cu nas turtit, paviani. Toate aceste sunt specii care pot fi întâlnite numai în Africa, multe dintre ele fiind ocrotite de lege, fiind în pericol de dispariţie.

Solul Africii este direct influenţat de climă şi vegetaţie, astfel devenind şi el foarte variat. Solurile predominante sunt solurile brune‑roşii de savane aride, soluri roşii de savane cu ierburi înalte, soluri roşii‑maronii de păduri tropicale, soluri deşertice şi solurile lateritice podzolite.

Africa este un continent slab populat, cu diferenţe mari ale densităţii între regiunile de coastă şi cele din interior.

Africa are o populaţie foarte tânără, jumătate din ea fiind sub 20 ani. Deşi natalitatea este foarte ridicată (45 de naşteri la 1000 de locuitori) nu mulţi copii ating vârsta adolescenţei, deoarece mortalitatea este foarte mare în rândul acestora. Putem spune cu părere de rău că în Africa mortalitatea este cea mai ridicată de pe glob. Cu toate acestea populaţia creşte cu aproximativ 20 de locuitori la 1000 de locuitori într‑un an.

Sunt zone în Africa unde densitatea populaţiei este de peste 200 locuitori/km², (Egipt pe malurile Nilului), scăzând până la zone nelocuite (Deşertul Sahara). În cea mai mare parte a continentului densitatea populaţiei este de cel mult 10 locuitori/ km².

Africa, are o populaţie majoritară de rasă neagră, dar reprezentanţii ei se deosebesc foarte mult între ei.

Astfel principalele grupe rasiale sunt:

ü Sudanezi

ü Bantu

ü Bantoidă

ü Mande

ü Guineică

ü Semitică ( arabi şi etiopieni)

ü Hamitică (cuşită, berberă, hausa)

ü Pigmei

ü Indonezieni în Madagascar

ü Englezi, buri şi mulatri (în zona Republicii Sud Africane)

Islamul este religia predominantă în nord, în timp ce în restul Africii se practică atât creştinismul cât şi unele religii locale.

În Africa agricultura este ramura de bază a economiei, ea ocupând 70% din populaţie.

Agricultura africană este o agricultură de subzistenţă. Datorită solurilor şi climei diverse sunt zone în care agricultura este bine dezvoltată şi zone slab dezvoltată. Se cultivă porumb, sorg, mei, ceai, bumbac. Sunt plantaţii de citrice, curmali, arahide, cafea, cacao, tutun, palmieri de ulei, bananieri, cocotieri, iar în unele zone se cultivă orez.

Păstoritul este de tip nomad. Animalele crescute sunt ovinele, caprinele, bovine, cabaline şi cămile.

Africa este continentul contrastelor. Sunt zone în care oamenii mor de foame, din cauza războaielor, a sărăciei, a bolilor şi a mizeriei. În alte regiuni tarabele din piaţă sunt încărcate cu fructe tropicale şi diferite zarzavaturi. Solurile fertile, în special pe lângă marile fluvii (Niger sau Volta) înseamnă şi ferme roditoare, cu produse suficiente pentru piaţa internă şi chiar şi pentru exportul produselor în ţări din Europa şi America de Nord.

Africa este un continent bogat şi în resurse minerale (diamante, aur, platină, magneziu, crom, cobalt, cupru, fosfaţi, cositor, wolfram, vanadiu). Şi totuşi, în ciuda acestor resurse variate şi a zăcămintelor bogate industria africană are dezvoltate doar ramurile extractive şi de prelucrare primară a acestor materii prime, deoarece istoria Africii a făcut ca acest continent să fie până nu de mult împărţit în colonii între marile puteri economice ale lumii.

Industria extractivă s‑a dezvoltat pe zone în funcţie de repartiţia resurselor. Astfel extracţia petrolului în Nigeria, Libia, Algeria, gazele naturale în Algeria, fosfaţii în Maroc, Egipt, Tunisia, fierul în Munţii Atlas, Egipt, Mauritania, Liberia, Bauxita în Guineea, cuprul în Zair, Zambia, huila, aur, platină, crom şi diamante în Africa de Sud.

Energia electrică este slab dezvoltată. Deşi potenţialul hidroenergetic este mare, sisteme hidroenergetice apar doar pe fluviile Zambezi, Congo, Nil şi Niger. În ţările Africii cel mai utilizat combustibil este lemnul.

Datorită diferenţei mari de densităţi a populaţiei de la o zonă la alta reţelele de transporturi s‑au dezvoltat puţin şi nearmonios.

Africa este un continent al contrastelor.

Este continentul unde suprafaţa deşerturilor ocupă aproximativ 11.566.000 km² din totalul de 29.803.000 km².(aproape 1/3). Numai deşertul Sahara are o suprafaţă de 7.770.000 km². Pe acelaşi continent unde este şi cel mai lung fluviu, Nilul cu o lungime de 6.690 km, fluviu care străbate Sahara.

Temperatura maximă aerului de pe glob a fost înregistrată la Azizizah în Libia, pe acelaşi continent unde se află, curios şi gheţari, precum cel numit Helena din munţii Ruwenzori (Zair) cu o suprafaţă de 22 km².

Tot în Africa s‑a înregistrat un alt record: regiunea cu cele mai mici cantităţi de precipitaţii, în localitatea Wadi Halfa (Sudan), unde între 1891 şi 1900 nu s‑a înregistrat nici o ploaie.

Cel mai mare lac al Africii, lacul Victoria, cu o suprafaţă de 66250km² este al doilea ca mărime pe glob.

Bazinul hidrografic al fluviului Congo este al doilea pe glob, după Amazon, iar debitul său, de 70.000 m³/s este pe locul doi.

Tot pe locul doi se afla Africa şi în cazul înălţimilor cascadelor sale, prin cascada Tughela din Republica Sud Africană cu o diferenţă de nivel de 948 m.

Dar nu numai clima dă naştere la curiozităţi în Africa dar şi vegetaţia. Astfel doar aici întâlnim o specie de palmier denumit Arborele Călătorului. Din vârful tulpinii se desprinde un evantai gigantic de frunze lungi de 3‑4 m şi late de 1 m, la început întregi, apoi divizate în lancii neregulate. Tecile frunzelor sunt concave, dispuse în acelaşi plan şi sunt strânse unele într‑altele, formând un rezervor în care se acumulează apa de ploaie.

O alta raritate este Tumboa, o gimnospermă care trăieşte în deşertul Kalahari. Tulpina înaltă de 56‑60 cm are forma unei cupe. Planta poartă numai 2 frunze, opuse, liniare, lungi de 2 m şi late de 1 m. Ele sunt piloase şi persistente în tot timpul vieţii de aproape 100 ani.

Cel mai cunoscut şi cel mai longeviv arbore este Baobabul, care atinge o circumferinţă a trunchiului de 30 m şi unele exemplare deţin recordul de vârstă de aproximativ 5.000 ani.

Astfel putem spune ca Africa este un continent diversificat din toate punctele de vedere.