Creierul uman ,asezat in
interiorul craniului, este mai sofisticat decat cel mai performant computer.Cu ajutorul milioanelor de celule , acesta directioneaza
si monitorizeaza toate activitatile noastre–chiar si atunci cand dormim.
Creierul este principalul
coordonator si centrul de comanda al organismului. Asemenea unei centrale
telefonice, preia mesaje provenind de la ochi, urechi, nas, limba si piele si
trimite semnale spre muschi si glande. Creierul functioneaza ca si un computer,
procesand si inmagazinand informatii.
In interiorul sau
se afla un sistem postal care timite mesaje spre acea regiune a creierului,
unde aceasta trebuie sa fie descifrate.
Activitatea
creierului nu se rezuma doar lamanipularea datelor. El este centrul
sentimentelor, emotiilor si dorintelor, cu ajutorul caruia puteam invata si
crea ganduri si idei.
La nivelul celular
Creierul
uman este constituit din prste 10 000 milioane de neuroni microscopici sau
celule nervoase.Fiecare dintre acestea are un corp celular, ce contine nucleul
din care radiaza numeroase proeminente subtiri. Corpurile celulare sunt grupate
in ciorcini sau centre, fiecare cu o specifica, cum ar fi vederea, vorbirea sau
controlul muscular. Ele formeaza materia cenusie a creierului denumita astfel
deoarece se inchide la culoare cand este tratata cu
anumite substante.
Proeminentele celulare se unesc si formeaza un sistem de retele complex, ce
include fibre nervoase cuprinzand materia alba.
Activitatile
creierului implica modificaride ordin electric si chimic in interiorul
neuronilor. De fiecare data cand un electron este atins, el transmite un impuls sau un impuls sau un mesaj nervos
asemanator unui mic curent electric. In functie de directia, de sursa mesajelor
si de numarul lor, fiecare centrual creierului le examineaza sau le transmite
unie alte proportiuni, unde vor fi procesate.
Activitatea electrica
Creierul
este tot activ, prin el circuland milioane de impulsuri in fiecare secunda.
Unele dintre aceste menaje sunt legate de activitati constiente – cele asupra
carora detinem controlul, cum ar fi mersul, vorbitul si scrisul. Alte menaje
provin din procesele vitale ale organismului,ce se desfasoara in mod automat,
spre exemplu respiratia, batalile inimii si digestia alimentelor pe care le
consumam.
In
ultimii 25 de ani, cercetatorii au
reusit sa elaboreze harta celei
mai mari parti a creierului, localizand diferite zone ce indeplinesc anumite
functii. Ei au realizat acest lucru prin folosirea unor tehnici variate. Prin
plasarea unor senzori electrici pe suprafrata capului si introducerea unor
electroziin creierul animal si uneori chiar si in cel uman, au reusit sa
traseze caile impulsurilor, care circula de exemplu de la ochi sau de la urechi
spre centrul vizual sau auditiv.
Efectele
ranilor sau ale indepartarii pe cale chirurgicala a anumitor regiuni ale
cortexului – portiunea finala si incretita de la suprafata creierului - indica faptul ca acestea contin centri ce
au functii specifice. Insa acestea pot sa nu fie singurele zone ce indeplinesc
functiile respective. Spre exemplu, ranile in unele regiuni ale lobilor
frontali, situati in fata emisferelor cerebrale , provoaca dificultati in
intelegerea vorbirii. Persoana respectiva este incapabila de emite sunete cu inteles in vorbire. Un alt
efect asemanator este cauzat de rani in zonele posterioare emisferelor. In
acest caz persoanele respective nu pot intretine o convorbire constanta , acesta fiind intrerupta in mai
multe segmente.
Un aranjament de unitati
Dintre
toate mamiferele, omul are creierul cel mai avansat si mai dezvoltat. La toate
vertebratele, insa, creiereul consta din 3 unitati structurale principale:
emisferele cerebrale, trunchiul cerebral si cerebelul.
Enisferele
cerebrale au rol in procesarea menajelor ce provin de la organele de simt.
Trunchiul cerebral este compus in special din fibre nervoase ce leaga celelalte
doua unitati. Cereberul prezinta portiuni destinate echilibrului si coordonarii
activitatii nervoase spre si de la sira spinarii, precum si nervi conductori de
mesaje spre organele majore ale organismului.
De-a
lungul evolutiei creierului, diferite portiuni ale sale s-au dezvoltat in modul
cel mai potrivit pentru supravietuirea organismului. La oameni,ai caror
stramosi au trait in copaci, coborand apoi pe pamant, unde era plin de
pradatori, iar competitia pentru hrana era foarte mare, emisferele cerebrale au
devenit mai mari si mai complexe, fiind centri foarte importanti pentru
interpretarea si prelucrarea informatiilor provenite de la simturi. La Homo
sapiens, omul modern intelept emisferele cerebrale cuprind 80% din volumul
creierului.
Memoria
Cercetatorii
cunosc acest lucru din consultatiile medicale. Daca sunt introdusi electrozi in
cortexul vizual primar (in timpul unei operatii pe creier fara dureri ),
trecandu-se un curent slab prin acestia , pacientul va vedea puncte
stralucitoare sau cercuri inaintea. Daca electrozii sunt introdusi in cortexul
vizual secundar, pacientul va vedea modele complexe sau chiar obiecte complexe
sau chiar obiecte complete – copaci legandu-se sau o veverita topaind. Zonele
secundare par sa se comporte asemenea unui sistem al memoriei vizuale.
Exista
zone in interiorul emisferelor cerebralor cerebrale care nu au fost inca
descoperite, dar par sa aiba de-a face cu toate tipurile de memorie. Prin ce
metode creierul selecteaza, sorteaza si inmagazineaza informatiile sub forma de
menorie ramane un mister pentru cercetatori.
Exista
doua tipuri de memorie: de scurta durata si de lunga durata. Fiecare element al
memoriei poate fi retinut temporar sub forma de activitate electrica. In
functie de puterea acesteia, se pot produce modificari chimice in interiorul
neuronilor sau in retele dintre acestia. Astfel, elementul este retinut pentru
mai mult timp. Retinerea unui numar de telefon pe durata formarii lui, este un
exemplu de memorie de scurta durata. Reamintirea vacantei de anul trecut este
memorie de lunga durata.
sursa: www.e-referate.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu