INTRODUCERE
Cu toate că problema dezbătută în această lucrare de
cercetare nu este pur teologică, totuşi este o problemă care merită să fie
tratată pentru că ea ţine de acceptarea sau respectiv lepădarea persoanei lui
Dumnezeu ca şi Creator.
În mod aparent legea a doua a termodinamicii nu pare să aibă de a face cu
teologia sau cu creaţionismul. Dar, s-a constatat că această lege este legea
cea mai bine confirmată şi mai universal valabilă dintre toate legile din
fizică, din ea reieşind printr-o analizare aprofundată, că Universul tinde din
ce în ce mai mult spre dezordine, această constatare dărâmând cu uşurinţă
teoria evoluţionismului.
Scopul
acestei lucrări este tocmai să demonstreze că legea a doua a termodinamicii
este “mână în mână”cu modelul creaţionist, care susţine că toate lucrurile au
luat fiinţă datorită unei Inteligenţe, datorită forţei creatoare a lui
Dumnezeu, dar din cauza păcatului totul merge spre degenerare.
Ca să avem o imagine de ansamblu a termodinamicii trebuie să ştim următoarele
lucruri:
1.
Termodinamica este partea
fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale
sistemelor fizico-chimice şi proprietăţile generale ale proceselor care conduc
la aceste stări, procese în care pot interveni fenomene termice.
Conţinutul termodinamicii este construit pe cale deductivă, pornind de la
trei principii:
a.
Într-un sistem izolat de corpuri (fără legătură cu exteriorul) energia
se conservă;
b.
Trecerea căldurii de la un corp cu o anumită temperatură la un corp cu o
temperatură inferioară este un proces ireversibil;
c.
Entropia oricărui sistem tinde către o valoare finită când temperatura
lui tinde către 0 (nu se poate atinge temperatura 0 absolut, adică -273 grade Celsius, considerată cea mai joasă
temperatură).
Vom
întâlni foarte des în acest studiu conceptul de entropie. Entropia este o
mărime fizică ce măsoară gradul de dezorganizare al moleculelor în timpul unui
proces natural.
Vom mai
observa că legea a doua nu este prin excelenţă o lege fizică ci ea se aplică la
toate procesele naturale care au loc în Univers, dar ne vom limita numai la
efectele ei în cadrul planetei noastre.
În
această lucrare de cercetare se pleacă de la presupoziţia că cititorul nu este
familiarizat cu această problemă destul de puţin discutată, de aceea abordarea
va fi cît mai comprehensibilă.
I. ANALIZAREA LEGII A DOUA ŞI A EFECTELOR EI
A.
Privire de ansamblu asupra legii a doua din punct de vedere fizic
1. Legea a doua şi entropia. După cum am văzut în introducere, legea a doua
spune că “trecerea căldurii de la un corp cu o temperatură dată la un corp cu o
temperatură mai mică este un proces ireversibil”.1 În majoritatea
formulărilor legii a doua se specifică faptul că în cadrul acestui fenomen de
transfer de energie entropia totdeauna creşte. Entropia este o mărime fizică ce
caracterizează gradul de dezordine al mişcării moleculelor. Problema
ireversibilităţii proceselor naturale şi a creşterii entropiei o vom dezbate
mai pe larg în capitolele următoare.
2.Perpetuum mobile
O consecinţă a legii a doua o constituie imposibilitatea de a construi un perpetuum mobile (mecanism care
funcţionează singur pe baza transferului de căldură, fără ajutorul unor forţe
exterioare), unul din motive fiind frecarea cu aerul. Ideea construirii unui
perpetuunm mobile i-a fascinat pe foarte mulţi oameni. Au fost sute şi sute de
încercări de a construi asemenea mecanisme.Dar toate au fost făcute în zadar
pentru că în cele din urmă s-a constatat, conform legii a doua, că este
imposibil de a construi un perpetuum mobile. În ciuda acestui fapt s-au ridicat
mulţi escroci care au încercat să ducă lumea în eroare şi în dreptul multora
mai creduli au reuşit. Chiar Newton, marele fizician, a fost pe punctul de a
crede posibilă această invenţie, pe atunci necunoscându-se imposibilitatea
construirii ei.
Vom constata mai departe că această imposibilitate a construirii unui
perpetuum mobile se generalizează şi la procesul menţinerii vieţii fără
ajutorul unor factori exteriori.
B. Privire de
ansamblu asupra legii a doua din punct de vedere teologic
1.
Analizarea legii a
doua în contexte diferite
Oamenii de ştiinţă care au studiat efectele legii a doua mai îndeaproape au
observat că această lege este universal valabilă pentru toate procesele
naturale, nu numai pentru efectele termice. Luând astfel această lege într-un
context general, ea va fi enunţată în felul următor: “În orice sistem, fie
deschis (la primirea energiei solare) sau închis, există o creştere a entropiei
care este o mărime a dezordinii.”1Asta înseamnă că orice sistem,
neacţionat de forţe exterioare care să-i menţină funcţionarea, ajunge la forme
tot mai inferioare de organizare, în final ajungând la o stare completă de
dezordine.
Nu există nici o dovadă că legea a doua este valabilă numai pe planeta
noastră. Ea funcţionează şi în celelalte părţi ale Universului.Este un
uni-vers, nu un di-vers.
În mod convenţional, termodinamica a fost împărţită şi definită prin prisma
legii a doua de către savanţi, pentru trei domenii:
a. Termodinamica clasică: “În orice schimbare fizică ce are loc prin ea însăşi
entropia întotdeauna creşte”2
b. Termodinamica statistică:”Fiecare cantitate de energie are asociată cu ea o
calitate caracteristică numită entropie…Energia trebuie să curgă întotdeauna
într-o astfel de direcţie astfel încât entropia să crească.” 3
c. Termodinamica informaţională: În legătură cu sistemele de prelucrare şi transmitere a
informaţiei (computere, automatizare, televizoare, ziare, etc) o nouă ştiinţă
extrem de sofisticată, cunoscută sub numele de teoria informaţiei a încorporat
conceptul de entropie ca măsură a “zgomotului” sau a gradului de incertitudine
în comunicarea informaţiei.
Nu există nici un sistem care să se încadreze în aceste domenii şi care să
nu se conformeze legii a doua. Toate sistemele funcţionabile în timp şi spaţiu
observate până acum sunt guvernate de legea a doua a termodinamicii, care arată
către o origine primară a tuturor lucrurilor şi a proceselor naturale. De
aceea, faptul că legea a doua are un efect universal, înseamnă că trebuie să
existe şi o cauză universală.
Spuneam mai înainte că toate lucrurile merg spre dezordine, conform legii a
doua. Lucrul acesta este remarcat şi de Robert Benedict, care scrie:”Ştiinţa
descrie una dintre cele mai profunde generalizări ale experienţei umane prin
legea a doua, formulate de oameni de ştiinţă ca Rudolph J. E. Clausius, William
Thomson şi Max Planck. În efect, legea a doua spune că toate lucrurile merg din
rău în mai rău: fierul rugineşte, omul îmbătrâneşte, floarea se ofileşte,
energia se transformă numai de la o temperatură dată la una mai mică, fiecare
lucru merge de la ordine spre dezordine.”1Acelaşi lucru îl recunoaşte şi
H.M.Morris în “A Biblical Manual on Science and Creation”2
Observăm că legea a doua se opune cu totul teoriei evoluţioniste, dar se
întâmplă ceva ciudat: evoluţioniştii ocolesc cu prudenţă legea a doua a
termodinamicii dându-şi seama că aceasta “luptă” împotriva lor.
2. Texte biblice care se referă la
descompunerea sistemelor
a.Texte biblice care se referă
la descompunerea întregului cosmos:
Ps. 102,25-27 ; Evr. 1,10-12 º Pământul şi cerul se învechesc ca o haină
Is.
51,6 º Cerurile vor pieri ca un fum,
pământul se va face zdrenţe ca o haină, oamenii vor murii ca nişte muşte
Mat. 24,35; Mc. 13,31; º Cerul şi pământul trec
Luca 21,33
Rom. 8,20-22 º Firea suspină pentru că a
fost supusă deşertăciunii
Evr.
12,27 º “Cuvintele acestea ‘încă
odată’ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute,
este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.”
1 Ioan 2,17 ºLumea şi pofta ei trec
b.Texte biblice care
se referă la descompunerea tuturor organismelor vii
Iov 14,1.2 ºOmul piere ca o umbră
Ps. 103,15-16 ºZilele omului sunt trecătoare
ca iarba
Ecl. 3,19-20 ºToate vieţuitoarele merg în
ţărână
Is. 40,6-8; 1 Petru 1,24-25 ºOmul este trecător ca iarba şi
ca floarea
Gen. 3,17-20 ºBlestemul asupra pământului
c. Texte biblice care se referă la descompunerea
individuală
Ps 90,9.10 ºAnii
se duc ca un sunet, omul se mândreşte numai cu trudă şi suferinţă
Is.
40,30-31 ºTinerii obosesc şi ostenesc
Rom.
7,23-24 º…”Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”
Iac. 1,15; Rom.
6,23; Rom. 5,12 ºPăcatul aduce
moarte
Se observă că în majoritatea textelor
vremelnicia omului şi a mediului înconjurător este pusă în contrast cu
permanenţa şi stabilitatea lui Dumnezeu, Creatorul legii descompunerii.
II. PROBLEMA ENTROPIEI ŞI A
IREVERSIBILITĂŢII PROCESELOR NATURALE
A.
Entropia.
Până acum ne-am mai întâlnit cu termenul
de entropie, dar acum vom discuta mai pe
doua a termodinamicii, există o mărime fizică
numită entropie, a cărei valoare nu poate decât să crească.”Conform altui
manual de fizică, “Entropia este mărimea fizică ce caracterizează starea de
dezordine a moleculelor.”2 Dacă ne
întoarcem la capitolul B.1 şi privim asupra contextelor în care este privită
termodinamica prin prisma legii a doua, putem spune că entropia este măsura
energiei inutile dintr-un sistem în stare de funcţionare(a), a dezordinii
dintr-un sistem(b) sau a bruiajului dintr-un sistem informaţional(c).
Se pune întrebarea: Legea a doua a
funcţionat şi înainte de căderea în păcat?Răspunsul este: Da. Entropia îşi
făcea efectul prin digestie, eroziune, amortizarea valurilor, etc., dar această
entropie era constantă
A. Ireversibilitatea proceselor
naturale
Am văzut în capitolul B.1 că legea
a doua a termodinamicii este universal valabilă pentru toate procesele
naturale. Dacă vom încerca să împărţim procesele naturale pe categorii, vom
obţine trei mari categorii:
1.Procese fizice – sunt studiate de
ştiinţele fizice (fizica, chimia, geologia, astronomia, etc.)
2.Procese biologice – sunt studiate
de ştiinţele biologice (zoologia, fiziologia, medicina, etc.)
3.Procese sociologice – sunt studiate de ştiinţele
comportamentale (psihologia, sociologia, antropologia, etc.)
Dacă, conform legii a doua procesele termice sunt
ireversibile în realitate şi această lege este aplicabilă la toate procesele
naturale, înseamnă că toate procesele naturale sunt ireversibile. De exemplu,
în lucrarea “Principii şi legi fundamentale în fizică”, Gheorghe Huţanu
specifică faptul că “transformările reversibile sunt transformări ideale” .[1] Ca urmare, dacă deschidem o sticlă cu
parfum şi mirosul se răspândeşte, moleculele nu se mai pot întoarce în
sticlă.Această situaţie produce “starea de echilibru energetic al lumii,
această lume alegându-se cu o monotonie fatală, fiind o consecinţă a
ireversibilităţii proceselor naturale.”[2]
Acest fenomen de ireversibilitate combinat cu
entropia, duce la imposibilitatea cel puţin a păstrării ordinii, fără a se
acţiona din exterior.Din nou ajungem la necesitatea de a accepta existenţa unui
efect universal şi implicit a unei cauze universale.
III. MĂRTURIILE EVOLUŢIONIŞTILOR
ÎN LEGĂTURĂ CU LEGEA A DOUA A TERMODINAMICII
Spuneam că evoluţioniştii se feresc în general
să abordeze legea a doua a termodinamicii. Dar sunt şi excepţii. Poate că este
un lucru ciudat să auzi de la un evoluţionist mărturia recunoaşterii unei
inteligenţe care supraveghează desfăşurarea proceselor naturale. Dar, dacă
suntem interesaţi să aflăm asemenea mărturii, vom găsi chiar neaşteptat de
multe.În acest capitol vom lua cunoştinţă de trei mărturisiri ale unor asemenea
oameni în legătură cu legea a doua a termodinamici.
Unul
dintre aceştia este Harold Blum, care spune: ”Oricât de atent am examina
energetica sistemelor vii, nu găsim nici o dovadă a înfrângerii principiilor
termodinamicii, dar vom întâmpina un grad de complexitate neîntâlnit în lumea
nevie.”[3]
Alt om de ştiinţă evoluţionist este
Alfred Kastler, care a primit Premiul Nobel pentru fizică. El specifică faptul
că “toate marile principii ale fizicii pot începe într-adevăr cu aceste
cuvinte: ‘Este imposibil să…’. Acestea sunt tot atâtea constatări de eşecuri.”[4]
Fireşte că este vorba şi de legea a doua a termodinamicii, care specifică
faptul că este imposibil să construieşti perpetuum mobile, despre care am mai
discutat.
Unul
dintre evoluţioniştii convinşi este Isaac Asimov, renumitul scriitor de Science
Fiction. El ajunge la concluzia că “Universul devine în mod constant tot mai
haotic.”[5]
Recunoaşte că totul se uzează de la sine, acest fenomen fiine efectul legii a
doua.
Cea mai
puternică mărturie a lui Asimov se găseşte într-o povestire pe care a scris-o
în 1956, tratând problema entropiei. Este vorba despre un computer uriaş căruia
i se pune mereu şi mereu întrebarea:”Poate entropia iarăşi să se micşoreze?” Şi
de fiecare dată computerul răspunde:”N-avem destule date la dispoziţie ca să
răspundem la această întrebare.” Universul se îndreaptă “ticăind” spre
sfârşitul lui, în timp ce computerul devine din ce în ce mai puternic. În cele
din urmă Universul expiră, stelele se sting, etc. dar computerul devine
atotputernic. El meditează mai mult şi mai mult la această întrebare şi se
gândeşte cum ar putea Universul să o ia de la capăt. Într-un târziu el spune:”’Să fie lumină’. Şi a fost lumină”. Şi aşa se termină
povestirea de Science Fiction, ajungându-se tot la afirmaţiile Bibliei din Genesa
13
IV. REZUMAT ŞI CONCLUZII
A. Rezumat
În cele
mai multe formulări ale legii a doua a termodinamicii se specifică faptul că
entropia creşte, făcând imposibilă reversibilitatea unui fenomen termic.
Cu toate că aparent legea a doua se aplică
fenomenelor termice, ea este universal valabilă pentru toate procesele
naturale, fie fizice, biologice sau sociologice. Deci, toate procesele naturale
sunt ireversibile. Entropia şi ireversibilitatea proceselor naturale fac ca
lumea noastră să meargă în mod constant spre haos, spre dezorganezare. Este
interesant că unii evoluţionişti recunosc acest lucru, dar problema este că ei
se feresc să-l abordeze.
Faptul că aceşti evoluţionişti recunosc
efectele universale ale legii a doua face ca oamenii să-şi dea seama că există
o cauză primară a tuturor lucrurilor.
B. Concluzii
Soluţia
problemei dezbătute în această lucrare conduce în mod necesar la Biblie şi în
mod implicit la Autorul ei, la Dumnezeu. Singurul lucru pe care îl avem de
făcut este să acceptăm că “La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”
(Gen. 1,1), afirmaţia cea mai ştiinţifică ce a fost cunoscută vreodată.
Acceptând această afirmaţie biblică, vom fi de acord că toate fenomenele pe
care le întâlnim în lumea noastră sunt guvernate de Marea Lege a Cauzei şi a
Efectului, legea fundamentală care include şi legea a doua a termodinamicii.
1 Dicţionar enciclopedic
român, Bucureşti: Editura Politică, 1996,
pag. 647
1 Barbour, G. Ian. Religion in an Age of Science,
Salt Lake City , Utah
2 Morris, M. Henry. Creaţionismul
ştiinţific, Wheaton, SUA: Societatea
Misionară Română, 1992, pag.40
3 Idem.
1Benedict, Robert P. , Journey Away from God, Old
Tappan, New Jersey: Fleming H. Revell Company, 1972,
pag. 58
2 Morris , Henry M. , A
Biblical Manual on Science ane Creation,
San Diego , California Christian
Heritage College
1 Compendiu de fizică,
Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1988, pag. 294
2Cristea, Ghe.; Ardelean,Ion. Elemente
fundamentale de fizică, Cluj-Napoca Dacia
[1] Huţanu ,Gheorghe. Principii
şi legi fundamentale în fizică, Bucureşti: Editura Albatros, 1983,
pag. 58
[2] Eyring ,Henry. The Faith of
a Scientist, Salt Lake City , Utah
[3] Morris , Henry M. .Creaţionismul
Ştiinţific, Societatea Misionară
Română, 1992, pag. 42,
extras din Harold F. Blum, op.
cit. pag. 119
[4] Vernet, Daniel. Biblia
şi Ştiinţa, Paris, 1986,
extras din D Rhoton, Editeurs de
Litterature de la Bible, 1973
[5] Morris , Henry M., Bazele biblice ale ştiinţei moderne, Wheaton, Illinois, SUA, Societatea Misionară Română, 1993,
pag. 178, extras din Isaac Asimov. In
the Game of Energy and Thermodynamics, Smithosonian, 1970,
pag. 6
3
Glashouwer, Willem J.J.Aşa a apărut
lumea, Biefeld: Christliche Literatur-Verbreitung, 1993, pag. 37
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu