ANTRAX

                                              

Definitie: Antrax-ul este o boala infectioasa si contagioasa (la animale si la oameni) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si cutanate. Popular se  mai numeste buba neagra, carbune sau dalac.

         Dalac se mai numeste planta erbacee otravitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreapta, terminata cu o unica floare verzuie si cu fructul o boaba neagra-albastrie de marimea unui bob de mazare. Frunzele acestei flori sunt intrebuintate in popor pentru vindecarea antrax-ului. Aceasta este una din cele mai vechi boli cunoscute. Initial a fost epidemica si inca apare in multe parti ale lumii insa numai sporadic in centrul si sudul Americii, sudul si estul Europei, Asia, Africa si Orientul Mijlociu (zone dezvoltate din punctul de vedere al agriculturii).

Bacteria care sta la baza bolii se numeste “Bacillus anthracis”. Acest microb ce provoaca antrax-ul se gaseste si la oameni si la animale. Pentru acestea este aproape intotdeauna fatal. Animalele contacteaza boala din apa contaminata pe care o beau. 

          Solul in care se gaseste lichidul gazduieste organismul pentru mai multi ani.        Produsele animaliere cum ar fi oase, piei, par sau blana raman grav contaminate si dupa moartea gazdei. Aceasta proprietate a bolii este posibila datorita sporilor, particule mici si inactive ale bacteriei care dau posibilitatea bolii sa supravietuiasca pentru o perioada mai lunga de timp in conditii diverse. Antrax-ul se gaseste atat la animalele salbatice cat si la cele domestice, in special ierbivore, cum ar fi vite ,oi, cai, capre, catari. Carnivorele sunt afectate ocazional, cum ar fi porcii sau bursucii, prin consumarea cadavrelor infectate ale altor animale.

        

Numele bacteriei si al bolii infectioase isi are originea de la cuvantul grecesc “carbune”, pentru ca cea mai comuna caracteristica a antrax-ului este buba de culoarea carbunelui negru. :n timpul anilor 1880 in Anglia si Germania  boala era cunoscuta sub numele de “boala lucratorilor de prelucrare a lanii” si respectiv “boala lucratorilor de piei”, deoarece spori ai bacteriei erau prezenti in pielea sau in lana animalelor in fabrici de prelucrare a fibrelor.

Bacteria Bacillus antracis a fost clasificata ca fiind un gram-pozitiv, spori care alcatuiesc bacteria la contactul cu oxigenul. Este capabila sa se inmulteasca. Cultura sporilor de antrax la 37 grade Celsius demonstreaza ca pentru fiecare bacterie corespunde cate un spor, adus in centrul celulei in aproximativ 12-24 ore. Formarea sporilor este mai inceata  la temperaturi joase. Acestia au de la 4 la 8 microni lungime si de la 1 la 1.5 microni inaltime. Sporii bacteriei se mai numesc celule vegetale sau endospori si sunt cunoscuti ca fiind cei mai durabili si rezistenti dintre cei produsi in natura.

Cercetatori si savanti :

        

         Antrax-ul a fost prima boala pentru care organismul a fost izolat de catre C.J. Davaine in 1863 obtinandu-se ulterior o mostra de catre Robert Koch in 1876. Primul vaccin a fost descoperit in 1881 de Louis Pasteur.

Primul mare succes al lui Robert Koch in bacteriologie a fost in 1870 cand a demonstrat ca boala infectioasa antrax injectata in fluxul sanguin al unor soareci contine manunchiuri de spori ai bacteriei. Descoperirea lui Koch a fost momentan importanta pentru ca a fost prima oara cand agentul cauzator al unei boli infectioase a fost demonstrat fara nici o indoiala. Ulterior s-a demonstrat ca bolile infectioase sunt cauzate de micro-organisme specifice (in acest caz bacteria ) nu substante misterioase cum se credea. Koch a demonstrat modul in care se extrag probele  si cum se prelucreaza. Dupa studiul sau, Robert i-a inmanat descoperirile lui Paul Ehrlich, initiatorul imunitatii moderne.

         Din 1880 s-a studiat intens imunitatea bacteriilor. :n acest an Louis Pasteur a descoperit accidental ca bacteria antrax-ului se inmulteste la 42-43 grade Celsius si isi pierde puterea de intoxicare dupa cateva generati.

         Antibioticele omoara bacteria der nu elibereaza toxinele deja existente in organism. Oamenii de stinta de la univ. Havard din Boston au urmarit boala si au neutralizat toxinele ramase in corp care sunt alcatuite din trei proteine produse de bacterie. Proteinele sunt inofensive individual, dar mortale impreuna. Pentru a dezactiva toxinele ceretatorii au creat  o forma mutanta a unei proteine ( antigen ). Aceasta se combina cu celelalte proteine si formeaza un complex care nu invadeaza celulele. Experimentele s-au facut cu ajutorul unor sobolani care au fost injectati cu aceasta proteina si expusi la virus. Animalele injectate au supravietuit, iar ceilalti sobolani netratati expusi la antrax au murit in cateva ore. Cercetatorii  au confirmat ca acest tratament poate fi eficient numai daca expunerea la virus este scurta ( acest lucru a fost descoperit in 27.04.2001). Exista deja un vaccin impotriva antrax-ului, dar unii cercetatori sustin ca are efecte secundare. Vaccinul  existent se bazeaza pe teoria proteinei mutant, aceasta reprezentand una din putinele alternative.

Formele antrax-ului

        

         La oameni antrax-ul apare intern si extern cu o rata a mortalitatii de 20%.

I. Forma externa sau cutanata se contacteaza prin zgarieturi, taieturi ale epidermei celor care lucreaza cu pielea netabacita sau lesuri ale animalelor infectate cum ar fi oaia, capra, calul etc. Se caracterizeaza prin infectii ale pielii expuse in locul respectiv. Aceasta forma a bolii este cea mai usoara si cea mai comuna ( 95 % din cazurile de antrax este cel cutanat). Sporii germineaza, celulele vegetale se multiplica si devine vizibila.  Este observata dupa trei zile de la contactare pentru ca atunci apare un fel de cos ce se inflameaza. Dupa cateva zile se extinde si devine negru in centru fara dureri considerabile. La inceput bacteria cauzeaza o mancarime comparabila cu o muscatura de insecta. :n jurul zonei se formeaza basicute rosii. Alte simptome  pot include febra si frisoane. In cele mai multe cazuri bacteria ramane in interiorul bubei. Daca totusi  se raspandesc la cel mai apropiat punct nervos, sau, in cele mai rare cazuri, in sange, bacteria poate cauza o forma de otravire a sangelui care provoaca moartea.

II. Faza interna este de doua tipuri :

           

A.   Antraxul  pulmonar  se contacteaza prin inhalarea sporilor de antrax ca cei de la parul si blana animalelor. Simptomele apar dupa 2-3 zile de la expunere si se manifesta prin tuse convulsiva si lesinuri.  Sporii patrund in plamani si uneori produc hemoragii in interiorul traheii. De asemenea ataca grav plamanii si este condus uneori pana in creier. Este cea mai rara forma, dar si mortala (rata mortalitatii este cuprinsa intre 90 % si 100%) chiar daca este tratata in mai putin de 1-2 zile dupa ce apar simptomele. Antax-ul pulmonar se manifesta  prin simptome cum ar fi indispozitia, febra, greata, dureri de cap, dureri de piept  si probleme respiratorii care progreseaza spre bronsita. Uneori boala manifestata prin ameteli, hemoragii, convulsii si sufocari  in cazuri acute poate fi fatala imediat. In cazuri mai putin grave este fatala in 3- 5 zile. Moartea esta cauzata de toxiinfectie. :n cele din urma bolnavul are mari probleme respiratori pana ajunge intr-o stare de soc. Muncitorii care se afla in contact direct cu produse animaliere, in special lana, sunt protejati prin vaccinuri. Meseriile cu risc sporit sunt :veterinari, fermieri, lucratori la abator si lucratori in laboratoare. Vaccinarile si antibioticele preventive sunt eficiente.

B.   Antraxul gastrointestinal  se contacteaza prin ingerarea bacteriei in urma consumarii carnii sau a laptelui contaminat. Pacientii cu aceasta faza au rata de mortalitate cuprinsa intre 25%- 75%. Este o forma mai rara care provoaca inflamatii stomacale si intestinale, bube sau leziuni, cum ar fi ulcerul, ca cele ce apar pe piele la forma cutanata. Bacteria se intinde in sistemul limfatic.  Primele simptome sunt greata si starea de voma, lipsa apetitului, febra urmata de dureri abdominale, eliminari de sange pe cale orala si diaree .

Concluzie: Septicemia se dezvolta rar in antrax-ul cutanat, mai comuna fiind in cel pulmonar. Bacteria se multiplica in fluxul sanguin atingand concentratii enorme. Se caracterizeaza prin febra mare, lesinuri si dereglari vasculare ducand la o moarte neasteptata. Simptomele variaza in functie de modul de contaminare, dar apar de obicei dupa o expunere de aproximativ o saptamana la boala.

Tratarea antrax-ului:

         :n stadii primare antrax-ul poate fi vindecat prin administrarea dozelor mari de penicilina, dar in stadii avansate poate fi fatal. Alte antibiotice folosite de obicei cum ar fi eritromicina, tetraciclina au de asemenea  efect asupra celor care sunt alergici la penicilina. Boala netratata corespunzator poate fi letala. Desi nu a fost dovedit se crede ca antibioticele noi aparute pe piata ciprofloxocin si cefalosparina pot fi de asemenea bune. Desi antraxul cutanat poate fi vindecat folosind o singura doza de antibiotic , este important sa se continuie tratamentul pentru a se evita potentialele complicatii cum ar fi imflamatia membranei ce acopera creierul si maduva spinarii. Antibioticele ar trebui date numai persoanelor nevaccinate care au fost supuse la faza de contaminare cu antrax si sunt eficiente numai inainte ca sporii  sa ajunga in sistemul limfatic. Acest interval este de aproximativ 24 de ore.

Imunizarea:

         Consta in trei injectii sub piele la distanta de doua saptamani urmate de alte trei injectii aditionale facute la 6, 12 si respectiv 18 luni. Pentru a mentine gradul de imunitate este necesar un vaccin anual. Primul vaccin trebuie facut cu cel putin patru saptamani inaintea expuneri la virus. Singurul mod de a distruge sporii bacteriei este arderea sau sterilizarea cu abur. De asemenea s-a raportat ca fierberea la 100 grade Celsius timp de 30 de minute omoara endosporii antrax-ului .

Diagnosticarea:

         Antrax-ul este diagnosticat cand este detectata bacteria in probe recoltate din sange, sectiuni de piele sau din secretii respiratorii. Bacteria poate fi identificata folosind metode biochimice sau folosind aparatura tehnica. Bacteria de antrax este fosforescenta. Proba de sange va indica de asemenea un nivel ridicat de anticorpi sau o cantitate considerabila de proteine produse direct in contact cu infectia. In plus testul ADN este imbunatatit.

Cazuri de antrax :

            Cea mai mare izbucnire a antrax-ului inregistrata pana acum a fost in SUA in 1957 cand noua angajati, ce prelucrau parul de capra , s-au imbolnavit dupa ce au primit un transport din Pakistan. Cinci dintre cei noua au avut faza pulmonara a bolii si au murit. Un alt caz a aparut in 1970 cand  obiecte din piei contaminate de capra au fost aduse din Haiti si cumparate de locuitorii Americii ca suveniruri.

         :n zilele noastre este destul de rar, chiar si la animale datorita raspandiri vaccinului. Totusi cazuri izolate continua sa apara in turmele de animale si in asezari umane lucru datorat programelor de control ineficiente .

         Avand in vedere gravitatea fazei pulmonare, de multi ani antrax-ul este pe lista potentialelor “arme biologice”. Cel  mai important caz de antrax, faza pulmonara (prin inhalarea sporilor) a fost inregistrat in Rusia in 1979. Bacteria a fost eliberata dintr-un centru militar cauzand epidemie regionala ce a provocat 77 de victime. Atat in SUA cat si in Anglia a inceput vaccinarea sistematica a personalului militar impotriva antrax-ului, considerand–ul un mare risc.

         :n zilele noastre in razboiul declarat de SUA si aliatii sai contra Afganistanului  se fac incercari de contaminare cu antrax, sub forma de pulbere fina pusa in sisteme de ventilatie numai in locuri strategice si in scrisori trimise persoanelor implicate politic. Au fost depistate 47 de cazuri dintre care doua victime cu antrax pulmonar. Au fost expediate astfel de scrisori la Consiliul Europei, la bursa londoneza si la biroul guvernatorului din New York. Expertii au stabilit ca sporii din sistemul de ventilatie al Senatului american au fost modificati genetic, fiind foarte virulenti. Din cauza acestei amenintari s-a initiat un program  general de prevenire a cazurilor de contaminare chimico-biologica.