Banca Centrală Europeană

LA BANQUE CENTRALE EUROPEENNE

( Banca Centrală Europeană)

Michel Dévoluy

         Banca Centrală Europeană (BCU) reprezintă o instituţie singulară şi complexă.

a) Singulară deoarece nici o altă bancă centrală modernă nu a mai fost creată prin voinţa politică a 15 state dezvoltate în cadrul unui tratat;

b) Complexă datorită faptului că reprezintî vârful sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), care influenţează băncile centrale naţionale.

Banca Centrală Europeană trebuie analizată prin prisma a două caracteristici de bază: este o bancă centrală şi o instituţie supranaţională.

Este bancă centrală deoarece:

Ø administrează începând cu 1 ianuarie 1999 siatemul monetar in euro

Ø joacă un rol important în conducerea politicilor economice

Ø se poate implica în menţinerea stabilitîţii preţurilor şi a resurselor umane

Instutuţie supranaţională pentru că:

Ø organizează relaţiile monetare între mai multe ţări cum a făcut şi Sistemul Monetar European (SME) lansat în 1979 şi care a supravieţuit până la apariţia euro

Ø este banca centrală a 11 state din Uniunea Europeană

Ø este instanţă federală în UE

Aceasta deţine acelaşi titlu ca şi FED în Statele Unite ale Americii.

CAPITOTUL I

Etapele către moneda unică

BCE pune bazele unei cooperări economice şi monetare între statele membre şi reprezintă o etapă spre o integrare politică.

1. Începuturile cooperării monetare

         a) Primele proiecte au apărut o dată cu Planul Barre depus în februarie 1969 la cererea Comisiei.

Acesta prevedea:

Ø  interdependenţa între integrarea economică şi monetară

Ø  convergenţa performanţelor economice a coordonării politicilor     

        bugetare şi monetare

         Planul Werner din 1970 se axează pe concluziile Barre iar perspectiva sa generală era uniunea economică şi monetară.

Principalele conclizii:

Ø să fie păstrate, dar pe lânga acestea să fie creată o monedă unică. uniunea economică şi monetară are nevoie de o convergenţă a economiilor naţionale;

Ø mişcările de capital trebuiesc să fie totale şi fără restricţii;

Ø fixarea totală şi irevocabilă a parităţilor între monede;

Ø simbolurile monetare naţionale

Acordul de la Bruxelles din 9 februarie 1971 a fost fondat pe concepţiile planului Werner dar au întâmpinat greutăţi în cursul crizei care a afectat anii 1970.

b) Adaptările în faţa crizei din anii ’70

         Ordinul monetar internaţional de la Bretton-Woods s-a dizolvat la sfârşitul anilor 1960. La 15 august 1971 preşedintele Statelor Unite, R.Nixon, suspendă convertibilitatea dolarului în aur; deci Sistemul Monetar Internaţional era muribund. CEE a prezervat în ciuda eveni-mentelor interdependenţa şi solidaritatea între monedele statelor membre.

         În 1972 la Paris se discută de uniunea economică şi monetară prevăzută pentru sfârşitul deceniului şi a fost lansat Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM) la 3 aprilie 1973 cu sediul provizoriu la Luxemburg.

FECOM, instituţie de tip federal, avea următoarele funcţii:

·        gestionarea coordonată a preţurilor de schimb

·        era un mecanism de multilateralizare şi compensare a Băncilor Centrale din cadrul Comunităţii

·        gestionarea creditelor pe termen scurt între statele membre

         În octombrie 1973 are loc criza perolului care a dus la stagnarea planurilor CEE, iar abea în 1979 la summit-ul de la Brena se lansează Sistemul Monerat European (SME).

2. Principiile Sistemului Monetar Internaţional

·        o monedă coş (ecu)

·        participarea la mecanismele de schimb europeene nu este obligato-rie, dar intervenţiile trebuiesc să fie simetrice

·        rezerve comune pentru susţinerea monedelor statelor membre aflate în dificultate

FECOM va fi integrată în SMI iar funcţiile sale se extind astfel:

A) ECU public: - FECOM primeşte rezerve provenite de la statele membre şi emite ECU publici numiţi şi ECU oficial

                               - acesta va crea un fond de creditare către băncile naţionale ale ţărilor membre cu posibilitatea schimbării lor în această monedă coş a mărcii naţionale

                               - operaţiile financiare şi de susţinere a băncilor centrale

                               -  ECU public circulă exclusiv între băncile centrale din interiorul SMI

                               -  este o monedă de bancă, fără particularităţi fizice

B) ECU privat:  - devine unitatea de cont în care se realizează contractele private

                           - este modalitatea de plată în transferurile scripturale

                           - are 3 funcţiuni monetare:

                                 a) unitate de cont

                                 b) rezervă de valoare

                                 c) modalitate de plată

ECU prvat este totuşi o monedă incompletădeoarece nu are statutul oficial de monedă, nu există o legătură între sfera ECU public şi cel privat. Până la urmă a ECU privat a fost tratat drept o deviză străină.

3.  Ultima treaptă

         a) Raportul Delors a fost prezentat în iunie 1989 la summit-ul de la Madrid şo defineşte caracteristicile unei uniuni economice şi monetare.

 Uniunea economică – principii:

-         o piaţă unică susţinută de către o politică de concurenţă

-         politici de ajustare structurală şi dezvoltare regională

-         o coordonare a politicilor macroeconomice

-         reguli bugetare stricte pentru fiecare stat

Uniunea monetară – principii:

-         o convertibilitate totală şi ireversibilă a monedelor ţărilor membre între ele

-         o fixare irevocabilă a parităţilor

-         integrarea completă a pieţelor monetare şi financiare

         b) Tratatul asupra Uniunii Europeene a fost semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht şi reia toate orientările propune de către raportul Delors şi anume:

I)  Existenţa unei monede unice

II) O derulare pe trei etape:

1)    libera circulaţie a capitalurilor (1 iulie 1990)

2)    crearea Institutului Monetar European cu sediul la Frank-furt

3)    moneda unice să fie euro începând cu anul 1999

III) Criterii de convergenţă nominală:

a)     criteriul stabilităţii preţurilor (procentul de inflaţie nu trebuie să depăşească mai mult de 1,5% în raport cu cele trei state cu rezultatele cele mai bune în materie)

b)    criteriul de convergenţă al preţurilor curente

c)     criteriul de participare la mecanismul de schimb din cadrul SME

d)    criteriul finanţelor publice care prevede ca un stat membru nu trebuie să aibă un deficit excesiv (deficitul public din PIB nu trebuie să depăşească 3%, iar datoria publică 60% din PIB)

IV) Statele derogatoare posibile (se pot gasi în două forme)

1)Clauza „opting-out” – este clauza stipulată în tratat prin care un stat membru poate să adere sau nu la Uniunea Europeană Monetară (UEM) ca în cazul Regatului Unit şi Danemarcei.

2) „Non-respectul” criteriilor - reprezintă nerespectarea criteriilor de convergenţă ceruţi.

La 3 mai 1998, 11 state ale Uniunii din 15 au fost calificate de către o decizie a Consiliului Uniunii Europene. Două state nu îndeplineau criteriile de convergenţă şi aceste sunt: Grecia şi Suedia; iar două au apelat la clauza derogatoare (Danemarca şi Regatul Unit).

V) Lansarea euro

Din primele ale lunii ianuarie 1999 anul 2002, euro devine monedă scripturală; iar lansarea în circulaţie a monedei se va face începând cu data de 1 ianuarie 2002 până la 1 iulie 2002.

MONEDĂ                   =                     1 EURO
1. Punt Irlandez	0,787564
2. Deutschemark	1,95583
3. Florin Olandez	2,20371
4. Marca Finlandeză	5,94573
5. Franc Francez	6,55957
6. Schilling Austriac	13,7603
7. Franc Belgian	40,3399
8. Franc Luxemburghez	40,3399
9.Pesetas Spaniol	166,386
10. Escudos Portughez	200,482
11. Lira Italiană	1936,27

Raporturile de preţ a monedelor statelor membre în corelaţie cu noua monedă europeană.

CAPITOLUL II

     

Arhitectura Sistemului European al Băncii Centrale (SEBC)

Sistemul European al Băncii Centrale este cuprins din:

-         Banca Centrală Euroepană (BCE)

-         Băncile Centrale Naţionale (BCN) ale tuturor statelor membre Uniunii Europene chiar dacă aparţin sau nu zonei euro.

S-au creat două zone:

a) Eurosistemul → cuprinde statele în care circulă euro (11 state ale UE)

b) SEBC ce cuprinde Eurosistemul şi se extinde pe teritoriul acestuia, 15 state membre ale Uniunii Euroepene

1. Principii generale:

a)    Federalismul reprezintă sistemul SEBC şi este un sistem de tip federal unde deciziile sunt luate în mod colegial şi central în cadrul Băncii Centrale Europene;

b)    Independenţa; de aici rezultă că SEBC este independent faţă de puterea politică şi anume:

-         Independenţa instituţională care interzice acceptarea de in-strucţiuni ce nu aparţin sferei SEBC

-         Independenţa personală ce decurge din statutul decidenţilor

-         Independenţa funcţională de unde rezultă obligaţie de a stapâni inflaţia

-         Independenţa financiară provine din capitalul şi din resursele priprii ale SEBC-ului;

c)     Obiectivul de stabilitate a preţurilor;

d)    Subsidiaritatea de unde rezultă metoda de repartiţie a competenţelor între Uniunea Euroepană şi statele membre;

e)     Transparenţa ce arată independenţa Sistemului European al Băncii Centrale Îi conferă o obligaţie de transparenţă vis-a-vis de statele membre;

f)      Responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preţurilor pe care Tratatul le-a fixat;

g)    Cooperarea în sânul Uniunii Europene

h)    Comunicarea spre exterior a Băncii Centrale Europene

2. Organismele oficiale ale BCE

Banca Centrală Europeană, în fiinţaţă la 1 iunie 1998 şi devenită operaţională la 1 ianuarie 1999 cu sediul la Frankfurt are următoarele structuri:

·              Consiliul guvernatorilor reprezintă organ de decizie suprem, şi are în alcătuirea sa şase membrii ai Băncilor Centrale Naţionale care aparţin Eurosistemului iar în anul 1999 numărul membrilor s-a mărit, ajungând la 17.

 Responabilităţi:

-   defineşte politica monetară a Eurosistemului

-   ia deciziile privind obiectivele monetare intermediare şi a aprovi-zionărilor ăn rezerve a Eurosistemului

-   decide recursul la alte metode operaţionale de control monetar

-   reglementează limita rezervelor obligatorii

-   autorizează emisiunea de bilete de bancă în euro şi a volumului acesteia

-   decide asupre regulilor contabile şi de informaţii ale operaţiunilor Băncilor Centrale Naţionale

-   adoptă regulamentul interior al BCE şi a organelor de decizie.

·        Consiliul director se compune din preşedinte, vice-preşedinte şi   

    alţi patru membrii, care sunt aleşi pe un mandat de opt ani care nu   

    se poate reînnoi

Responsabilităţi:

-   pun în practică politica monetară adoptată de Consiliul guverna-torilor 

-   transmite instrucţiuni necesare Băncilor Centrale Naţionale

-   pregăteşte întrunirea Consiliului guvernatorilor

-   are responsabilitatea afacerilor curente a BCE

·        Preşedintele prezidă ansamblul organelor ale Băncii Centrale Europene şi o reprezintă în exterior

·        Consiliul general al Băncii Centrale Europene se compune din preşedinte şi vice-preşedintele BCE şi guvernatorii tuturor Băncilor Centrale Naţionale (BCN)

3. Modul de funcţionare al Băncii Centrale Europene

a)    Gestiune internă

Numărul de salariaţi ai Băncii Centrale Europene se ridică la 604, iar la acest număr se adaugă şi personalul băncilor centrale naţionale ale statelor membre

Exemplu: Banca Naţională a Franţei înregistrează un număr de 14.000

b)    Relaţiile SEBC cu celelalte organisme ale UE:

Ø Rapoarte şi audiţii

Ø Acorduri şi statut de observator

Ø Participări informale (fără titlu formal)

c)     SEBC şi interzicerea finanţărilor publice

Articolele 104 şi 104A a Tratatului stipulează interzicerea SEBC-ului de a finanţa deficitele publice prin emisiune de monedă.

d)    SEBC şi relaţiile internaţionale

Ø FMI reprezintă centrul Sistemului Monetar Internaţional (SMI), iar Sistemul European al Băncii Centrale este repreuentat şi el de băncile naţionale ale statelor membre UE;

Ø La 21 decembrie 1998 FMI a acordat Băncii Centrale Europene un post de observator permanent

e)     Controlul contabil şi judiciar

f)      Comunicarea externă a BCE cu alte state ce nu aparţin UE

4)    Resursele Băncii Centrale Europene

-         Capitalul BCE la creare a avut un fond de 5 miliarde de euro

-          Rezervele de schimb în afară de moneda euro, aceasta mai are rezerve şi în cadrul FMI-ului şi DST-ului în valoare de 50 de miliarde de euro

-         Contribuţia fiecărui membru este fixată în mod proporţional în funcţie de capitalul subscris. Fiecare BCN primeşte din partea BCE în contrapartidă o creanţă echivalentă acestei contribuţii.

-         Repartizarea beneficiilor BCE

5)    Rolul Comitetului economic şi financiar

Acesta nu este un organism al SEBC, dar are o funcţie importantă în politica monetară a UE. A fost creat la 1 ianuarie 1999 şi succede Comitetul Monetar.

Misiuni ale acestuia:

-         formează propriile iniţiative în faţa Consiliului Ecofin şi a Comisiei

-         organizează situaţia în materie a mişcărilor de capital şi libertăţii plăţilor

-         Contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului Ecofin în domenii ca: afacerile bugetare, financiare şi plăţile internaţionale

CAPITOLUL III

Politica monetară a Băncii Centrale Europene

         Politica monetară a SEBC a fost creată de către Institutul Monetar European (IME).

1. Strategiile Băncii Centrale Europene

O strategie de politică monetară reprezintă ansamblul de proceduri care fondează coerenţa deciziilor luate de o bancă centrală pentru a atinge obiectivul său final. Obiectivul principal al SEBC reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor şi susţinerea politicilor economice în Comunitate.

a) Afirmarea caracterului monetar al inflaţiei

Inflaţia, fără prezenţa monetară şi nivelul general al preţurilor nu ar putea exista, şi deci cauza principală a acesteia reprezintă o creştere necontrolată corespunzător a masei monetare în circulaţie.

        

Avantajele stabilităţii preţurilor se bazează pe patru argumente:

Ø eliminarea distorsiunilor în mecanismul de ajustare a preţurilor relative

Ø diminuarea preţurilor curente de interes nominal

Ø economia din punct de vedere a resurselor reale care este mobilizată pentru a reduce efectele de incertitudine asupra preţurilor viitoare

Ø dispariţia efectelor inflaţioniste asupra repartiţiei patrimoniilor reale şi financiare şi asupra repartiţiei veniturilor între creditori şi debitori

Nici o bancă centrală nu dispune de instrumente de politcă monetară care să îi permită controlul direct asupra nivelului preţului.

b) Căutarea unei credibilităţi operaţionale

O politică monetară utilizează anumite intrumente pentru a-şi atinge obiectivele finale. Uneori pentru a ajunge şi a controla ţinta finală este mai uşor de a întrebuinţa un obiectiv intermediar; deci se poate vorbi de ţinte finale şi ţinte intermediare.

INSTRUMENTE → ŢINTĂ INTERMEDIARĂ → ŢINTĂ FINALĂ

Pentru ca un obiectiv intermediar să fie competent trebuiesc luate în calcul: 

Ø să fie un indicator fiabil evoluţiei obiectivului final, adică să existe o puternică relaţie între aceştia doi

Ø trebuie să fie urmărit şi controlat de autorităţile monetare

Ø trebuie să aibă caracter de confidenţialitate

Obiectivele intermediare a politicii monetare sunt de trei tipuri:

Credibilitatea operaţională

-       eficacitate

-       transparenţă

-       responsabilitate din partea BCE

-       orientare pe termen mediu- anticipări inflaţioniste pe termen mediu

-       continuitate

-       coerenţă cu statutul de independenţă a SEBC

c) Linia strategică adoptată

Institutul Monetar European (IME) a reţinut două strategii posibile pentru Banca Centrală Europeană:

Ø un obiectiv monetar ca ţintă intermediară

Ø o ţintă directă asupra inflaţiei

Obiectivul monetar ca ţintă  intermediară se bazează pe compararea evoluţiilor prevăzute şi constatate a agregatelor monetare ca ţintă. Dacă creşterea înregistrată a unui agregat monetar este mei rapidă decât creşterea anticipată, politica monetară trebuie să devină mai restrictivă.

Ţintă directă asupra inflaţiei se bazează pe compararea între inflaţia prevăzută şi cea realizaă.

         La 13 octombrie 1998 BCE nu a dorit să adopte nici un din strategiile propuse de către IME şi a decis să-mi impună propria politică monetară îndreptată asupra unui obiectiv final reprezentat de preţ şi un obiectiv intermediar un agregat monetar.

          Pentru a pune în aplicare aceste două strategii BCE s-a ajutat de cele patru recomandări ale IME:

-       fixarea unui obiectiv cuantificat pentru inflaţie

-       fixarea unui obiectiv cuantificat pentru masa monetară

-       a utiliza o largă gamă de indicatori

-       a fi prospectivă

2.  Tabloul politicii monetare a BCE

Prezentarea conţinutului exact şi detaliat al politicii monetare 

a)    un obiectiv al inflaţiei strict cuantificat 

-       Un nivel al inflaţiei < 2% pe termen mediu. Acesta subliniază faptul că BCE fixeaşză limitele precise a valorii maxime a inflaţiei compatibilă cu stabilitatea preţurilor ;

-       Recurgerea la indicele IPCA (Indicele de Preţ a Consumului Armonizat). Aceste indice a fost creat pentru a evalua mărimea inflaţiilor naţionale în cursul celei de-a II-a faze a Uniunii Economice Monetare, şi este calculat lunar pentru fiecare Eurostat.

b)    o ţintă monetară

Ø Agregat monetar la nivelul preţurilor.

      În concepţia BCE inflaţia reprezintă în ultimă instanţă un fenomen monetar şi deci va trebui să controleze tendinţa evoluţiei masei monetare de unde rezultă un aşa numit agregat monetar.

Ø Alegerea agregatului M3

      Un agregat monetar se defineşte ca fiind suma monedei în circulaţie şi atragerea anumitor exigibilităţi ale instituţiilor financiare. Aceste exigibilităţi trebuie să aibă un caracter puternic monetar din punct de vedere ai agenţilor economici, şi deci ne îndreptăm către lichiditate.

În sens mai restrâns şi imediat, moneda reprezintă o monedă fiduciară (bancnote şi monezi) şi ansamblul depozitelor la vedere deţinute de public.

        M1(40%)                 =        Monedă fiduciară (7%)

(agregat restrâns)                 (+) Depozite la vedere (33%)

               M2 (88%)                 =        M1 (40%)

(agregat intermediar)                    (+) Depozite la termen <2 ani(20%)

                                                      (+) Depozite rambursabile cu preaviz          

                                                            ≤3 luni (28%)

               M3 (100%)               =       M2 (88%)

                                                       (+) Pensiuni (4%)

                                                       (+) Titluri monetare şi intrumente din          

                                                              piaţa monetară (6%)

                                                       (+) Titluri de creanţă cu o durată

                                                              ≤2 ani (2%)

Ø O creştere anuală de referinţă pentru M3

Consiliul Guvernatorilor a anunţat la data de 1 decembrie 1998 o valoare de referinţă cuantificată pentru ceşterea M3 pentru anul 1999. Aceasta va trebui să fie de 4,5%.

c) tendinţele inflaţioniste

·     Cauzele non-monetare a mişcării generale a preţurilor:

-                           factori exogeni (creşterea TVA-ului)

-                           factori endogeni

·     Recurgerea la o gamă largă de indicatori ca:

                - Indicatorii cerrerii: - evoluţia salariilor

                                                  - evoluţia patrimoniilor financiare private

                - Indicatorii ofertei:

                                   - procentul şomajului

                                   - procentul utilizării capacităţii de producţie

                                   - evoluţia costurilor salariale

                                   - costul materiilor prime

                                   - evoluţia procentului de schimb

                                   - subvenţiile asupra producţiei

                                   - evoluţia preţurilor industriale

                                   - distanţa între producţia potenţială şi cea efectivă

3. Instrumentele şi procedurile de politică monetară

         Instrumentele şi procedurile de politică monetară fixează cadrul opera-ţional al politicii dusă de către BCE. Aceasta se află în raport cu trei instrumente:

Ø Operaţiile de OPEN MARKET din care fac parte:

-   operaţii de cesuine temporară

-   operaţi ferme (vânzare-cumpărare de active de către SEBC)

-   emisiunea de certificate de datorii de către BCE

-   operaţii de schimb de devize a SEBC-ului

-   lichidităţi în alb (depuneri la termen remunerate, efectuate de bănci la SEBC)

Ø Facilităţile permanente permit furnizarea sau retragerea de lichiditate ca:

-   facilitatea de imprumut marginal

-   facilitatea de depozit

Ø Rezervele obligatorii

Cele trei instrumente (operaţii) sunt în acord cu:

·                   Contrapartidele exigibile a pieţei monetare care reprezintă un ante-contract într-o operaţie financiară şi trebuie să răspundă la anumite criterii de exigibilitate

·                   Activele exigibile unde toate operaţiile de credit a SEBC trebuie să fie efectuate asupra unei baze de siguranţă (art.18 ce priveşte Protocolul asupra SEBC şi BCE)

·                   Sisteme de plăţi ce abordează atât operaţiile de plăţi cât şi cele de titluri de valoare. SEBC a pus în funcţiune două tiuri de mecanisme de plăţi:

a)                Sistemul TARGET (ACRONIMUL LUI Trans-european Automated Real – time Gross settlement Express Transfer) pentru plăţile interbancare.

b)                 Sistemul de plăţi a titlurilor de valoare.