Aristotel

       

Timpurile noastre mai pot sa valorifice doar o parte din vasta opera  a stagiristului,dar admiratia noastra pentru el nu se masoara numai sau in primul rand cu exactitatea stiintifica a textului si cu actuali-tatea filozofiei lui.Orice om de cultura moderna elementara stie azi mai mult decat Aristotel,fara ca prin aceasta sa inceteze de-a fi mai departe un anonim si o mediocritate stiintifica in raport cu nivelul contemporan,singurul in drept sa-I fie punct de referinta.Aristotel a fost,insa un un titan al timpului sau si a vorbit omenirii zeci de secole prin gura a mi de invatati de seama,pentru ca in el se gaseau acele daruri si puteri care le-ar fi facut un urias al oricarei epoci in care ar fi trait.

           Putine dintre aceste ,,daruri si puteri” de care vorbim sunt strict si individual,,aristotelice”.Cele mai multe sunt comune,pot fi intalnite la multi altii;norocul sau a fost sa le aiba pe toate cele trebuitoare si intr-o perfecta armonie interioara.Formula cristali-zarii lor n-are nimic misterios si elementele care compun sunt cunoscute si stau la indemana oricui ar vrea sa le incerce.Daca nu le are,si le poate construi;elementele geniului aristotelic pot fi procurate fara cheltuieli costisitoare,iar viata lui ne arata toata simplitatea oranduirilor ei arhitectonice.Sa le privim ca pe o harta din care dascalul de geografie da viata semnelor si culorilor.

              Aristotel era dotat cu o inteligenta exceptionala-dar inteligenta nu lipseste oamenilor,e destul de frecventa,chiar in ma-sura ei superioara.Mult mai important ni se pare faptul ca inteli-genta aceasta a fost insotita si sprijinita de o dorinta extraordinara  de a studia ,de a cunoaste,de a-si inchina viata,din frageda tinerete a celor saisprezece anicu care venea din Stagira in Atena,desavarsit in stiinta,in intelepciune etica,in formarea unei cuprinzatoare conceptii filozofice despre lume,care sa-I sintetizeze toate cunostintele,sa-I dea sens vietii si sa-I arate cum poate ajuta pe altii sa fie fericiti in viata.Nici acest de al doilea element- de natura voluntara,afectiva,fiindca implica o optiune si o hotarare-nu pare imposibil de dobandit.Ce-I mai usor,mai placut si mai firesc,cu deosebire la aceasta varsta,decat hotararile mari,planurile spectacu-loase,entuzoasmul si spiritul de jertfa pentru idealurile  inalte si generoase?

             Dar greul cel mare pentru Aristotel venea de abia acum. Avea in fata 20 de ani de studiu la Academie,in care timp distractia I-a fost discutia,odihna I-a fost cercetarea si observarea naturii,iar pasiunea si-a aplicat-o in studierea amanuntita si insu-sirea invataturilor si doctrinelor celor ce au gandit inainte de el.20 de ani in care,,studiosul” si-a ofilit tin eretea muncind staruitor ,zi de zi,cu continuitate si fara indurare neavand alta  desfatare decat schimbul de idei si societatea placuta a celorlalti filozofi in cadrul symposioanelor randuite.

               Dar odata munca din Academie terminata,se pare ca nu e destul.De-abia acum incep cercetarile proprii,noi studii,colectarea de materiale,inghebarea lucrarilor scrise,deschiderea muncii didac-tice.Ori unde se afla,in Atarneea,la Mytilene sau la Pella,Aristotel cerceteaza,aduna,preda si redacteaza;munceste ca dascal si om de stiinta.12 ani inainte de a-si funda Lyceul,alti 12 in cadrul Lyceului si moare in Chalcis,cercetand problema mareelor.E factorul cel mai de seama,decisiv in aplicarea personalitatii lui Aristotel.

                Sa recunoastem insa ca efortul  ca atare n-ar fi fost suficient.Munca lui Aristotel s-a desfasurat pe baza unor principii si a unei metodologii temeinice,din care recomandam doar aspec-tele principale.Avea incredere deplina in puterea omului de a cu-noaste secretele naturii,si ea n-a fost dezmintita.Nu s-a ferit de con-tactul cu realitatea si l-a socotit tocmai fundamentul permanent, sursa de material,absolut necesara muncii si elaborarii stiintifice. Nu s-a rezumat insa la acest material ,intelegand ca stinta nu e simpla colectare de date,ci elaborarea si generalizarea lor.

                  Tot de o metoda tine atitudineafata de factorii care-I solicitau convingerea si adeziunea.Aristotel nu s-a condus nici dupa autoritatea magistratilor,nici dupa prejudecatile traditionale sau dogmele general admise.Consilierii sai erau faptele,ratiunea si intima sa convingere.N-a slujit decat adevarului-cat timp l-a putut realiza el-stiintei celei fara partinire.Cu o remarcabila demnitate si-a pastrat independenta opiniei si si-a afirmat dreptul la libertatea cugetarii in fata unor astfel de personalitati cum au fost Platon si Alexandru.

              Acestea sunt,,dominantele”personaltati intelectuale aristotelice,factorii care ar putea,in ca mai mare parte  sa ne lamureasca importanta I trainicia istorica a operei sale,gloria de care s-a bucurat peste secole si milenii marele stagirit si stima de care se mai bucura si azi memoria sa in cultura intregii omeniri.