Algele

De cele mai multe ori intretinerea plantelor este facila, mai ales daca se tine seama de factorii care influenteaza cresterea si le sunt asigurate conditii similare cu cele naturale. 

ALGELE

    Exista doua categorii de alge: cele "bune" si cele "rele". Algele bune sunt prezente in cantitati mici si indica o buna calitate a apei si sunt tinute sub control foarte usor fie de pesti consumatori de alge, fie prin curatare manuala. Algele rele sunt fie un indicator al unei proaste calitati a apei, fie sunt specii care napadesc acvariul si trebuie literalmente starpite. Trebuie mentionat ca folosirea chimicalelor pentru indepartarea algelor nu este o solutie buna, deoarece afecteaza si plantele.

TIPURI DE ALGE

Algele rosii (Rhodophycee) apar destul de rar in acvariu.

Algele brune (Pheophycee). In acvariu ele sunt in general reprezentate de diatomice. Se dezvolta de obicei sub forma unui strat foarte subtire pe elementele de decor sau pe geamurile bazinului. Indica de obicei lipsa luminii sau exces de silicati. Cresterea cantitatii de lumina le face de obicei sa dispara.

Algele verzi (Chlorophycee). In cantitati mici sunt un semn bun (mai ales in mediu bazic). Daca se inmultesc in exces insa, devin si ele problematice. Exista doua feluri de alge verzi:
- alge verzi filamentoase (care sunt cele mai frecvente). Pot ajunge la cativa centimetri lungime, insa se inmultesc foarte repede, daca le permit conditiile din acvariu.
- apele verzi reprezinta de fapt proliferarea masiva a algelor microscopice, determinata de iluminarea in exces sau de un plus de elemente nutritive.

Algele albastre (Cyanophycee) se dezvolta si ele datorita iluminarii excesive. Sunt microscopice si pot avea si culoarea verde-albastruie sau chiar bruna. Ele sufoca si ucid plantele.

PROFILAXIA ALGELOR

    Algele sunt omniprezente in acvariu si vor fi in continuare daca nu se iau masuri drastice. Pentru acvariile care contin numai pesti, solutia optima este sterilizatorul cu ultraviolete. Aceasta solutie nu este potrivita insa pentru bazinele cu plante, deoarece sunt afectate si ele. Din pacate, conditiile care sunt bune pentru plante, sunt bune si pentru alge. Din fericire, plantele de obicei intra in competitie cu algele pentru elementele nutritive existente. In general, algele vor profita de orice dezechilibru nutritional pentru a prolifera.

CONSUMATORI DE ALGE

    Cel mai eficient mod de a controla algele este prin folosirea consumatorilor de alge. Se recomanda introducerea imediata a acestora intr-un bazin nou, inainte ca algele sa aiba timp sa se instaleze. Black molly sunt o alegere excelenta pentru "rodarea" unui acvariu nou, fiind ieftini si usor de gasit. Este important sa nu fie hraniti, deoarece doar daca sunt flamanzi vor manca alge. Consuma cea mai mare parte a tipurilor de alge care apar in aceasta perioada. Otocinclus sunt buni consumatori de alge, dar sunt niste pesti mai delicati. Plecostomus, Ancistrus. Acestia sunt pesti cu gura in forma de ventuza, cu care sug algele de pe sticla, decor, plante. Plecostomus insa creste prea mare, moment in care incepe sa manance si planta, de aceea este recomandat Ancistrus. Mancatorul de alge siamez (Crossocheilus siamensis) este un mancator foarte bun. Consuma si alge rosii. Se pot folosi si melci de acvariu. Nu trebuie folositi melci indigeni, pentru ca pot rapandi anumite boli.

Algele reprezintă un grup de organisme simple fotosintetizante. Aceste trăiesc fie ataşate de substrat fie libere.

Alge roşii (Rhodophyta) Algele roşii sunt eucariote Caracteristica lor majoră este pigmentul roşu pe care acestea îl posedă în celulă. Membranele celulelor sunt impregnate cu calcit.
Diatomee (Bacillariophyta) Diatomeele sunt alge silicioase care constituie flora planctonică în unele lacuri şi în apele marine calde. Frustulele de diatomee au forme elipsoidale şi prezintă un canal central.
Alge verzi (Chlorophyta) Chloroficeele sunt alge unicelulare sau pluricelulare care posedă cu clorofilă. Cele de apă dulce sunt filamentoase, iar cele marine sunt tubulare. Peretele celulelor este aragonitic.

Spirulina Max

Apele planetei noastre ascund încă numeroase bogăţii care nu sunt încă exploatate. Folosite eficient, avantajele pe care acestea ni le oferă pot avea o contribuţie remarcabilă la ameliorarea sănătăţii noastre. Una dintre aceste bogăţii sunt algele.

Algele sunt plante acvatice cu o structură foarte simplă, conţinând mari cantităţi de clorofilă (un pigment cu rol în procesul de fotosinteză). Clorofila este eficientă mai ales pentru eliminarea toxinelor şi stimulează sistemul imunitar. De asemenea, algele au proprietăţi antiinflamatoare şi antibacteriene.

O specie de alge recunoscută în lumea întreagă ca una dintre cele mai promiţătoare specii de alge microscopice este Spirulina (o algă verde-albăstruie). Ea preferă zonele cu climat călduros şi însorit şi apele alcaline din întreaga lume. Spirulina este recomandată pentru conţinutul ei ridicat de proteine, oferind  aproximativ de douăzeci de ori mai multe proteine ca o cantitate de soia rezultată de pe o suprafaţă de pământ echivalentă. Pentru vegetarieni, această algă este o sursă indispensabilă de aminoacizi, acizi graşi (în cantităţi mai mari decât cele din uleiul de ciuboţica-cucului), acid linoleic, vitamina B12, beta-caroten, vitamina C, acizi nucleici etc.

Toate algele au un conţinut atât de ridicat de minerale şi oligoelemente (elemente care se găsesc în stare pură în alge, ca iodul, bromul, potasiul), încât sunt folosite la scară industrială pentru producerea acestora. Multe alte elemente care se găsesc în alge sunt extrase pentru a fi utilizate în agricultură şi în industria farmaceutică pentru prepararea medicamentelor.

Cercetările din ultima vreme au demonstrat în mod repetat că anumite elemente care se găsesc în componenţa algelor dau rezultate extrem de benefice în tratamentul infecţiilor virale, de la gripă şi herpes la virusul HIV. De asemenea, anumite procese degenerative ale mucoasei bucale şi alte afecţiuni de natură canceroasă au fost tratate de curând folosind Spirulina ca vaccin, înregistrându-se succese remarcabile.

Extractul de Spirulina este recomandat pentru întărirea sistemului imunitar, pentru echilibrarea nivelului de colesterol, pentru corectarea disfuncţiilor tiroidei, pentru accelerarea procesului de vindecare şi ca supliment nutritiv pentru anumite categorii de regim alimentar, cum ar fi cel vegetarian. Toate aceste argumente, precum şi cele legate de ipoteza foarte verosimilă că toate formele de viaţă de pe planeta noastră îşi au în ultimă instanţă originea în apele oceanelor, sugerează că aceste miraculoase plante autotrofe pot avea efecte extrem de benefice pentru atingerea idealului unei vieţi mai sănătoase.

Puteţi achiziţiona Spirulina Max de cea mai bună calitate, sub formă de capsule, de la oricare distribuitor California Fitness; sau, dacă sunteţi membru al reţelei California Fitness, o puteţi comanda prin poştă de la Centrul de Distribuţie din Rotterdam. Vă putem garanta o calitate excelentă şi un preţ foarte avantajos. Întoarceţi-vă la trecutul acvatic al lumii şi descoperiţi şi dumneavoastră de ce algele se bucură în ultima vreme de atât succes.

ALGELE EDAFICE

Controlul starii mediului înconjurator prin intermediul organismelor vii devine din ce in ce mai actual in legatura cu diversitatea si dimensiunile crescande ale schimbarilor in natura. Utilizarea obiectelor biologice are un sir de avantaje fata de metodele tehnice de apreciere a starii resurselor naturale. Avantajul principal consta in raspunsul direct al microorganismelor: stimuleaza sau inhiba microorganismul, in cazul dat, factorul studiat. Algele sunt de mult cunoscute, ca indicatori ai starii mediului acvatic. Largi perspective se deschid si pentru aplicarea algelor edafice in calitate de indicatori biologici.

In calitate de indicatori biologici, algele au un sir de avantaje fata de alte microorganisme din sol:

• ele usor se identifica pana la specii, care permit analiza si compararea algoflorei a diferitelor tipuri de sol si fitocenoze;
• ele repede reactioneaza la schimbarile mediului inconjurator;
• ca fototrofi, algele se aseamana cu plantele superioare dupa reactia la starea solului si a vegetatiei;
• activarea lor nu este atât de aplicata si costisitoare.

In ultimii 60 de ani in domeniul algoflorei edafice s-au acumulat date considerabile în ceea ce priveste posibilitatile indicatorice ale algelor si s-au evidentiat urmatoarele directii si esentialele procedee metodice de folosire a lor:
1. determinarea potrivirii grupelor de alge la diferite tipuri de soluri si vegetatie, la procesele ce au loc în cadrul lor, adica diagnostica proceselor de formare a solurilor si a starii fitocenozelor;
2. aprecierea schimbarilor, care au loc in sol si vegetatia respectiva sub influenta factorilor antropogeni cu ajutorul unor specii concrete de alge, mai cu seama din încrengaturile algelor verzi, cianofite sau xantofite, care servesc drept test-culturi.

In prezent se acorda o mare atentie studierii aspectului toxicologic al aplicarii ingrasamintelor minerale, mai ales a dozelor mari. Au fost incercate mai multe procedee de aplicare a algelor in calitate de indicatori ai necesitatii solului in ingrasaminte.

Ameliorarea chimica, de asemenea, este reflectata de algele edafice. Marirea pH-ului duce la schimbari esentiale in structura gruparilor de alge.
S-au efectuat multe cercetari pentru a determina influenta pesticidelor asupra algelor. E firesc ca cele mai toxice pentru alge sunt erbicidele - preparate intrebuintate contra plantelor verzi. Utilizarea algelor pentru indicatia pesticidelor si a metabolitilor fitotoxici în apa si sol are mai multe aspecte. Despre caracterul si nivelul poluarii solului se poate judeca dupa structura asociatiilor de alge, disparitia unor specii din comunitatile algale, micsorarea indicilor de raspandire a unor specii etc. O alta cale este de a folosi un sir de specii de alge, foarte sensibile la prezenta erbicidelor in mediul inconjurator, in calitate de test-culturi, deoarece herbicidele actioneaza destul de selectiv.

In urma poluarii aerotehnice, in rezultatul careia solul se impurifica cu SO2, metale grele si alti poluanti din asociatiile de alge, dispar, in primul rand specii de cianofite si xantofite. Nu intamplator in urma studierii acestei intrebari un sir de metode de analiza ecologica se bazeaza pe aplicarea algelor.

Algele, de asemenea, pot fi utilizate atat in calitate de indicatori ai starii sanitare a mediului urban, cat si a schimbarilor in cadrul rezervatiilor naturale, subiect ce va fi discutat în publicatiile urmatoare.